Wedding Edition

Blogul e in paragina. Am citit ca atunci cand esti fericit nu ai chef sa impartasesti, asa ca probabil asta mi se intampla si mie. Sunt fericita - ma marit.
M-am gandit sa revitalizez blogul si sa scriu despre pregatirile pentru nunta. Nu stiu cand va fi si nici unde se va tine si nici nu cred ca voi afla prea curand. Cheful meu de a organiza un eveniment tinde spre 0 si imi dau seama ca e tare greu sa fii o broscutza in lumea oamenilor. Nu ai nici macar buzunare...
Personajele principale in aceasta poveste: eu si Mihaela (future sister in law care se marita in iunie si are aproape totul pregatit, ca tot omul cu mintea la cap). Ovidiu va fi invitat in calitate de mire, iar nasa e atat de solicitata la munca, incat nu indraznesc sa o mai rog nimic.
Sa vedem ce o sa iasa. Astept comentarii si sugestii imediat ce voi veni cu poze de restaurante + rochii de mireasa.
Ce sa zic...ma marit :D

Despre copii

E ca atunci cand inveti un cuvant nou. In urmatoarele zile il auzi peste tot. Asa e si cu subiectul asta. In jurul meu oamenii au copii, fac copii, vorbesc despre copii sau declara ca nu vor copii. Ziarele fac campanii pentru copii. Pe TV apar familii napastuite cu mai mult de 3 copii pentru care trebuie sa donezi, pe care trebuie sa ii ajuti. Pe strada, la metrou, in trafic, apare cate o femeie cu o varsta incerta tinand de mana/ in brate un copil si intinzand cealalta mana ca sa ii dai ceva de pomana.
Pe langa cersetorie, care este un subiect in sine si asupra caruia nu mi-am decis inca pozitia, am avut si aceasta dilema: de ce fac oamenii copii? Copii ar trebui sa fie niste articole de lux. La fel cum pe familiile care vor sa adopre ii verifica toate autoritatile posibile ca sa vada cat de apte sunt pentru a creste un copil, asa ar trebui sa fie verificati si oamenii care vor sa aduca pe lume unul.
E simplu: ai mai mult de 18 ani? ai o relatie stabila? ai o casa? ai suficienti bani sa il cresti? ai suficienti bani sa il dai la scoala? (da, invatamantul de stat nu e gratuit. intrebati orice parinte)ai suficient timp sa stai cu el? Daca raspunzi cu NU la mai mult de o intrebare, e clar ca nu ar trebui sa faci acel copil. Iar daca decizi sa il faci e fix problema ta. Si eu nu ar trebui sa ma simt un om fara inima fiindca te vad pe strada cersind si nu iti dau bani.
Eu, spre exemplu, nu am bani sa cresc un copil. Sa fiu sincera nici timp nu am si nici nu prea cred ca as avea ce sa il invat in aceasta etapa a vietii mele. Ergo, eu nu fac un copil.
Pe de alta parte, tanti X care are inca 4 copii, decide ca e o idee buna sa il faca si pe al 5-lea si sa se planga ca nu o ajuta statul. De parca a fost obligata sa il faca.De obicei tanti X e de etnie rroma. Sau face parte dintr-o religie care nu ii permite sa avorteze. Si ce nu face un om pentru un loc in rai? Chiar si 7 copii pe care ii chinuie ca nu are ce sa le dea. Care nu vor avea o educatie si vor face la randul lor alti multi copii la fel de prosti. Nu e de mirare ca oamenii destepti sunt minoritari. Nu e de mirare ca auzi motive de genul: nu il puteam refuza pe barbatul meu, ca daca il refuz zice ca am fost la altii si ma bate. Iata un barbat in adevaratul sens al cuvantului! A keeper! Unul langa care merita sa stai!
M-am saturat de prosti care se inmultesc si pe urma plang sa ii ajute cineva. Am auzit de la oameni mai milosi ca mine ca nu ma obliga nimeni sa dau. Intr-adevar, nu sunt obligata. Si tocmai asta este motivul pentru care nu o sa dau niciodata nimic unei femei care cerseste cu un copil in brate. Nici ea nu a fost obligata sa il faca. Exista mijloace contraceptive - GRATIS. Avortul este legal. Abstinenta este cel mai ieftin mijloc de contraceptie. Toate sunt mai ieftine decat cresterea unui copil.
Eu una nu mai pot sa vad campaniile de sensibilizare pentru familia x cu 3 copii care a ramas pe drumuri si nu are cu ce sa ii trimita la scoala. Cat de tampit sa fii sa nu iti dai seama ca in ziua de azi un copil e deja prea mult pentru cel putin 60% din populatia Romaniei. Cu ce ai sa cresti 3? nu iti dai seama ca or sa aiba nevoie de lucruri si nu ai de unde sa le dai? Daca stai la tara si niciunul dintre voi nu munceste, de ce crezi ca este o idee buna sa mai faci si un copil, 2, 3?...Si daca singur te-ai bagat in cacat, de ce astepti sa te scoata cineva de acolo?
Ma apuca nervii ori de cate ori vad aceste campanii. Nu poti sa faci copii si sa traiesti din mila altora. Iar daca nu esti suficient de inteligent ca sa pricepi asta, poate ca nu ar trebui sa faci copii!
Iar pe oamenii pe care religia ii indeamna sa aiba copii "cati da domnul" ii invit la biserica. Sa ii ajute domnul.
Atat...prea radical.

VICII...

Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, Choose washing machines, cars, compact disc players, and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol and dental insurance. Choose fixed- interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisure wear and matching luggage. Choose a three piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who you are on a Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing sprit- crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pishing you last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked-up brats you have spawned to replace yourself. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that?

RENTON: I chose not to choose life: I chose something else. And the reasons? There are no reasons. Who need reasons when you've got heroin?
People think it's all about misery and desperation and death and all that shite, which is not to be ignored, but what they forget is the pleasure of it. Otherwise we wouldn't do it. After all, we're not fucking stupid. At least, we're not that fucking stupid. Take the best orgasm you ever had, multiply it by a thousand and you're still nowhere near it. When you're on junk you have only one worry: scoring. When you're off it you are suddenly obliged to worry about all sorts of other shite. Got no money: can't get pished. Got money: drinking too much. Can't get a bird: no chance of a ride. Got a bird: too much hassle. You have to worry about bills, about food, about some football team that never fucking wins, about human relationships and all the things that really don't matter when you've got a sincere and truthful junk habit.

Despre Tommy Hilfiger, marlanie si taxiuri

Din cand in cand imi amintesc de blogul asta. Nu e prietenul meu cel mai bun, dar e un prieten de care imi e drag.
In ultima vreme cred ca am devenit cam fitoasa. Sau cam intoleranta cu marlania. Si uit ca nu am nici 1.60 m si cred ca ma pot lua in piept cu oricine. In ultima vreme am indraznit sa spun mai multe lucruri pe care le cred despre oameni si despre atitudinea lor decat am facut-o pana acum. O fi de "vina" Maria, colega mea, care nu se teme sa le spuna pe nume. Si nici nu se supara cand i se spune in fata ceva. Pentru ea cred ca o sa fac o rubrica speciala cu citate. Aici vor intra "Zara nu e Benetton si Benetton nu e Tommy Hilfiger, iar Tommy Hilfiger nu e Hermes" si, desigur "Ce dracu faci cu rimelul ala de la Oriflame? N-ai depasit etapa liceu?"

Cat despre marlanie, ea este cel mai bine coagulata la soferii de taxi. Pe langa faptul ca vesnic nu au rest, ca te ocolesc fix cand te grabesti, ca fumeaza fara sa intrebe daca e ok si ca vorbesc la telefon in timp ce conduc, multi dintre ei au o atitudine de "king of my castle", "lord of my domain" si se poarta de parca ti-au facut o favoare ca te-au lasat in masina.

Am cateva intamplari concludente:
1. Dimineata la 7 sunt la taxi. Evident, soferul nu gaseste adresa exacta pentru ca e prea lenes sa se uite in ghid (intamplator, eu m-am uitat in ghid si poti gasi foarte usor adresa daca iti dai, intr-adevar, interesul). Soferul pute, dar trec peste, intrebandu-ma, totusi, in sinea mea, oare cum miroase in masina pe la 2PM daca la 7AM e in halul asta. Ma intreaba daca sa o luam pe la Unirii. Eu trebuie sa ajung la Victoriei din Titan, deci nu inteleg ce conexiuni a facut el de a gasit traseul asta. Ii explic ca nu pe acolo si ii dau traseul. Pe la Romana, decide sa o ia pe Dacia, desi de pe Dacia nu poti face dreapta pe Victoriei. Eu, in intarziere, ii zic ca nu pe acolo i-am explicat. El zice ca a uitat si ca daca am traseu preferential sa fiu atenta si sa ii zic la fiecare curba cum sa vireze. Eu ma isterizez si ii zic sa opreasca masina. Ii arunc banii si plec. El urla ca i-am dat mai putin. Intr-adevar, era 15, 05 ron si ii dadusem doar 15. Eu urlu ca pentru cum s-a purtat nu ii merita nici pe aia. Si ajung pe jos la serviciu
2. Dimineata la 7 sun la taxi. Evident, soferul nu gaseste adresa exacta pentru ca e prea lenes sa se uite in ghid. Merg pana la el, intru in masina si zic "Buna dimineata" el zice " Buna, papusa". "Nu va suparati, mi-ati zis cumva papusa?" " Nu, mi-am cerut scuze ca am intarziat" " Aaa... asa credeam si eu"
3. Plec de la serviciu spre una dintre prietenele mele. De la ea stiu ca soferii nu au rest pentru ca atunci cand a mers cu baiatul ei la spital si copilul se simtea foarte rau (ca de-aia mergeau la spital), soferul care a dus-o nu avea rest si insista sa mearga ea sa schimbe. Ajung la destinatie si ii dau 50 de ron. El zice ca n-are rest. Eu zic ca nu am alti bani. "Pai am dacat 25 schimbati", zice el, "Nici eu nu am alti bani", zic eu. "Pai ce facem?" "Nu stiu. Eu v-am platit" "Sa merg sa schimb??!!" "Nu e o idee rea"...si am asteptat in masina pana a schimbat. Si mi-a dat restul. Si nu i-am lasat bacsis.
4. Eu, Ovidiu, Ioana si Tanase vrem sa luam un taxi din statia de taxiuri. Soferul, vizibil mai colorat vorbeste la telefon. Intreb daca e liber, raspunde afirmativ si dam sa ne urcam, moment in care aud "Haoleu, 6 sunteti, ca asta nu-i autobuz!". Ma crizez, ma isterizez, ii dau pe oameni jos din masina si urlu la el, ca nu ar vrea sa munceasca. Se plang ca nu au bani si ca este criza, dar nu ar misca masina din loc etc. Soferul imi zice ceva cu "fa". Ovidiu vrea sa il bata ca s-a luat de mine...ne urcam in alt taxi care accepta sa ne ia, desi suntem 4. Taximetristul spune: "V-o fi vazut asa, mai mari, si de-asta nu a vrut sa va ia. Poate daca erati mai slabuti, asa ca mine"....

Si cam asta cu taximetristii. In toamna planuiesc sa fac scoala de soferi si cu ajutorul lui D-zeu sa imi iau masina cat mai curand. Pana atunci incerc sa folosesc cat mai mult metroul. E la fel de naspa, dar macar e mai ieftin.

SPRING IN MY SOUL, SUNSHINE IN MY LIFE

Indraznesc sa cred ca a venit primavara. Poate pentru ca atunci cand ma trezesc e lumina si stiu ca nu mai e mult pana o sa mutam masuta in balcon si o sa povestim jumatate de ora la cafea privind la cer. De la 06:10 pana la 06:40. Absolut delicios. Poate pentru ca saptamana aceasta am ajuns prima data acasa pe lumina. Si asta ma face sa imi doresc sa imi cumpar role, sa invat sa merg si sa ma plimb prin IOR dupa o zi stresanta la serviciu.
A fost o toamna urata si a fost o iarna parca interminabila, in care toate au mers pe dos. Ca o palma usturatoare peste fata ca sa tin minte ca sunt adult si ca trebuie sa ma comport ca atare. Au fost suparatoarele griji zilnice, a fost stressul care nu te lasa sa dormi, a fost tristetea pe care inca o simt de cand am aflat ca a murit Andrei. A fost multa nesiguranta si cateva lectii pe care le-am invatat si pe care sper sa nu le uit.
Primul lucru pe care l-am invatat este ca atat timp cat nu disperi si nu te panichezi, banii vor veni. Aproape miraculos, dar cumva nu am dus lipsa de nimic desi am avut de doua ori mai putin bani ca inainte. Si nu am constientizat asta decat dupa aproape 5 luni.
Apoi ca nu ar trebui sa iti doresti o fericire precum a altor cupluri ci doar fericirea voastra. O fericire unicat si nu imitatie. De cate ori am incercat sa fac asa cum am vazut la altii am sfarsit cu o cearta. Cand nu am mai incercat si m-am bucurat de ce am, am fost fericita. Si nu ma mai intereseaza ceea se spune ca e normal. Pot sa imi tin capul sus chiar daca in fata lumii meu a facut o tampenie.
Si la final ca moartea este dureroasa pentru cei ramasi in viata. Andrei este primul prieten care a murit. Sa spun ca era o persoana absolut speciala ar fi prea putin. Andrei era reperul verilor noastre. Casa de la Sulina, linistea si pacea pe care o traiam timp de o saptamana. Andrei o sa fie cu noi de fiecare data cand o sa mergem in Delta, la pescuit, sau pe canale cu caiacul. Si o sa imi aduc aminte de el cand o sa vad un tip cool pe bicicleta, skateboard, snowboard, mountainboard sau cu zmeul pe apa. Andrei a fost cel mai modest tip cool pe care l-am cunoscut. Si a murit impreuna cu 4 oameni intr-un accident de masina. Dumnezeu sa ii aiba in paza pe toti, pe el si pe iubita lui Anca.
Si totusi vine primavara. A fost o iarna grea pentru multi dintre noi si cred ca multi simt cat e binefacatoare este lumina soarelui. Lucrurile incep sa se miste, usor, usor si pot spera in mai bine. Poate ca sunt cu adevarat optimista pentru prima oara in ultimele 6 luni. Si e bine.

NEW YEAR'S RESOLUTIONS / WISHLIST

- Go to the gym 3 times/week
- Wear make up every time I go to work (almost perfect with 2 or 3 exceptions until now)
- Get a haircut every 2 months (do not spend 100 ron on a haircut)
- Eat less sweets
- Cook more
- Spend less money on food (i throw it out anyway)
- Buy a fancy pair of shades
- Move to another country
- Buy a nice watch
- Buy a nice perfume (got it as a gift)
- Earn more money (done)
- Finish my studies
- Study a new language (Spanish, Portuguese or polish my French)
- Be more organized
- Get my driving license

I'll add some more before the new year. Wish me good luck!

PLEDOARIE PENTRU EMIGRARE

Intamplarea face ca locul meu de munca sa fie un centru de invatare a limbilor straine. Din acest motiv locul este impanzit cu straini care sunt fie profesori, fie clienti. La serviciu se vorbeste in proportie de 65% engleza. Romana o folosim pentru a comunica noi, romanii intre noi.
Inconjurata fiind de atatea natii - din SUA, UK, Brazilia, Franta, Austria, Germania, Italia etc. imi vine foarte greu sa nu remarc diferenta izbitoare de atitudine. Romanii cred ca li se cuvine sa ii ajuti, strainii o iau ca pe un favor personal si se asigura ca ti-au multumit indeajuns. Poate ca e o politete de fatada, dar aceasta politete face ca lucrurile sa mearga decent la serviciu si asigura un mediu placut in care nu iti este scarba sa vii dimineata.
Mai mult, singurii oameni cu care m-am certat au fost romani. Cu strainii ai cel mult o disputa care se rezolva prin argumente. Tonul ramane calm si celalalt iti asculta punctul de vedere, iar la sfarsit se ajunge la o concluzie. Romanii te baga in pizda ma-tii...ca asa e profesional, asa ne purtam la serviciu. Poate sunt eu fitzoasa sau cu prea mult bun simt, dar parerea mea nu se va schimba niciodata: la serviciu nu ne certam, nu ne balacarim, nu ne punem poalele in cap. La serviciu ne purtam ca niste profesionisti, ca niste oameni care colabreaza pentru bunul mers al unei afaceri. La serviciu nu trebuie sa ne iubim, nici sa fim prieteni, dar este neaparat nevoie sa ne respectam.
Si din nou ma gandesc ca este o problema cu mine pentru ca oamenii care gafeaza atat de grav si care trec peste limitele pe care le am devin inexistenti pentru mine. Sunt cativa oameni pe care daca i-as vedea zvarcolindu-se in chinuri as trece impasibila pe langa. Desigur, reciproca e valabila: daca salvarea mea ar depinde de ei, as accepta orice rau in favoarea unei maini de ajutor intinse de vreunul dintre ei. Iar daca in relatiile personale exista, totusi, iertare, si poti trece peste o greseala cu un pupic si un buchet de flori, la serviciu nu se mai poate. Comunicarea este ireversibila. Ai scos pasarica pe gura, nu poti sa o mai bagi inapoi. Si nici respectul nu mi-l mai poti castiga chiar daca te scuzi spunand ca esti coleric.
Nu stiu de ce este atat de greu sa te porti civilizat cu oamenii din jurul tau, indiferent de pozitia lor. Nici macar nu trebuie sa ii placi, pur si simplu sa fii neutru, daca nu te poti purta frumos.
Dar,mai grav, nu stiu de ce munca si bunul simt nu sunt respectate in Romania. De ce asumarea unor responsabilitati in plus inseamna doar mai multa munca, dar aceiasi bani si, uneori rasete din partea "smecherilor" care se descurca fara sa faca nimic in plus. De ce criteriile de promovare sunt o gura mare, mult tupeu si calitatea de a fi "infipt" si nu cate ore petreci la serviciu sau faptul ca faci de 2 ori mai multe lucruri de cat faceai cand te-ai angajat si le mai faci si bine.
De ce un director strain de multinationala cu mai mult bani de cat multi dintre noi ne putem imagina isi poate turna cafeaua singur si poate sta relaxat in bucatarie la o discutie despre Star Wars, fara sa fie deranjat ca vorbeste cu un assistant, iar un contabil roman pentru care cratima a ramas un mister te trateaza de parca ar fi cel putin vecin cu Sf. Petru. Lichelele, parvenitii si cei care " stiu sa se invarta" prospera in Romania. Ca mucegaiul pe un fruct stricat.

Poate ca exista totusi un loc in care conteaza cat de bine iti faci treaba. Un loc in care esti respectat pentru munca pe care o faci, in care colegii nu vorbesc ca la usa cortului si se asteapta sa te porti ca si cum nu s-a intamplat nimic. Poate ca undeva "a fi infipt" nu e principala calitate pe care trebuie sa o ai pentru a fi remarcat. Cu siguranta acel loc nu este Romania. Daca l-ati gasit dati-mi de veste, oricum eu m-am apucat deja sa caut. Si sper sa plec din tara asta cat mai curand.
Si inca ceva, mergeti voi la vot. Mie oricum nu imi mai pasa. Sper sa nu mai prind inca cinci ani aici. Sper sa nu mai prind nici macar un an aici

Am revenit

Unii oameni sunt egoisti. Asa sunt ei.
Unii sunt prosti...asa sunt ei.

Scriu un blog frustrat. Un blog in care daca as putea sa fac pe cineva sa dispara as face-o. Un blog in care imi invit cititorii sa se intrebe de ce suntem inconjurati de proaste care dau cu pizda in populatie? Si de ce tocmai astea sunt pline de nesimtire si tupeu? De ce bunul simt si valorile si munca te fac sa te simti nesigur?

NICE ONE

De la Cata. Multumesc mult. Altfel as fi furat-o singura

If I were a month, I would be August.
If I were a day of the week, I would be Saturday.
If I were a time of day, I would be 18:00.
If I were a sea animal, I would be a frog
If I were a direction, I would be right.
If I were a virtue, I would be Goodness.
If I were a historical figure I would be Elizabeth I.
If I were a planet, I would be Uranus.
If I were a liquid, I would be water.
If I were a stone, I would be an emerald.
If I were a bird, I would be a hawk.

If I were a flower/plant, I would be mistletoe (to parasite someone:) ).
If I were a kind of weather, I would be sunny.
If I were a musical instrument, I would be a piano.
If I were an emotion, I would be uncertainty.
If I were a sound, I would be silence.
If I were an element, I would be fire.

If I were a song, I would be Tiny dancer.
If I were a movie, I would be Sin City.
If I were a tv-series, I would be Sex and the city.
If I were a book, I would be Shogun.
If I were a fictional character, I would be Arwen (LOTR).

If I were a food, I would be fish and chips.
If I were a city, I would be Prague.
If I were a taste, I would be bitter-sweet.
If I were a scent, I would be the scent of sea/water.
If I were a colour, I would be red.
If I were a fabric, I would be linen.

If I were a word, I would be ‘can’.
If I were a body part, I would be an eye.
If I were a facial expression, I would be wink.
If I were a subject in school, I would be English.
If I were a cartoon character, I would be Donkey.
If I were a shape, I would be a cross.
If I were a number, I would be 7.
If I were a car, I would be a Volvo.
If I were an item of clothing, I would be a dress.

PRIVIND LA STELE

Cred ca sunt cel mai revoltat om pe care il cunosc. Revoltat si care nu face nimic. Urmand reguli si enervandu-se zilnic pentru ca ceilalti nu le urmeaza. E nasol sa te imbraci frumos de dimineata, sa mergi la metrou si sa astepti 10 minute (intarziind la serviciu) pentru ca niste incompetenti nu sunt in stare sa se tina de un orar. La suprafata inteleg, dar la metrou sunt doar ei si ar putea sa imbunatateasca. Apoi intri in metrou si pute. Si e aglomerat si invariabil niste femei se cearta pe putinul spatiu existent sau privesc vreun potential loc liber cu ochi de vultur. Proasta de pe scaun citeste Ring. Asta as face si eu, daca as avea un scaun. Dar nu am.
Cobor din metrou pentru ca trebuie sa schimb. Oamenii se misca incet, ca vitele la pascut prin pasaj. Si pentru ca o idioata se misca prea incet, pierd metroul si raman cu buza umflata pe peron. Si cu o tona de nervi. Partea buna este ca urmatorul tren vine imediat, dar asta nu reuseste sa ma calmeze decat pan ala scara rulanta, unde oamenii nu stiu cum se foloseste. PE STANGA SE MERGE, PE DREAPTA SE STA. Sunt dobitoci si ignoranti si nu se obosesc nici macar sa citeasca ce este tiparit langa mana loc. Nici pasii aia galbeni care exista pe scara nu ii vad. Parca traiesc in alta lume, au ochelari de cal.
Apoi ies pe strada si in jurul meu sunt reclame. Cele mai multe proaste. Prost facute, unele cu greseli de gramatica. Unele pe panaouri, altele pe plasme. Plasme gigantice, care consuma monstruos de mult curent si care se caca pe faptul ca eu am inchis monitorul inainte sa plec de acasa ca sa fiu ecologista. Ne trebuie sa renovam Cocorul, caci unde altundeva decat acolo puteam sa vad reclama la COCOR CHANNEL
Oamenii sunt prosti. Lumea e nedreapta, e aiurea si e un loc in care e dificil sa traiesti daca iti pasa. Si esti mai prost decat ea daca iti pasa, pentru ca oricum nu o sa se schimbe. Si nu iti mai vine sa iti placa de nimeni, sa cunosti pe nimeni din masa asta de idioti.
Singurul lucru de schimbat este perceptia pe care o ai despre lume. Singurul lucru pe care poti sa il faci este sa ignori ce ti se intampla si sa te gandesti la lucrurile frumoase. Suntem cu totii in noroi, dar unii privesc la stele.