NEW YEAR'S RESOLUTIONS / WISHLIST

- Go to the gym 3 times/week
- Wear make up every time I go to work
- Get a haircut every 2 months (do not spend 100 ron on a haircut)
- Eat less sweets
- Cook more
- Spend less money on food (i throw it out anyway)
- Buy a fancy pair of shades
- Move to another country
- Buy a nice watch
- Buy a nice perfume
- Earn more money
- Finish my studies
- Study a new language (Spanish, Portuguese or polish my French)
- Be more organized

I'll add some more before the new year. Wish me good luck!

PLEDOARIE PENTRU EMIGRARE

Intamplarea face ca locul meu de munca sa fie un centru de invatare a limbilor straine. Din acest motiv locul este impanzit cu straini care sunt fie profesori, fie clienti. La serviciu se vorbeste in proportie de 65% engleza. Romana o folosim pentru a comunica noi, romanii intre noi.
Inconjurata fiind de atatea natii - din SUA, UK, Brazilia, Franta, Austria, Germania, Italia etc. imi vine foarte greu sa nu remarc diferenta izbitoare de atitudine. Romanii cred ca li se cuvine sa ii ajuti, strainii o iau ca pe un favor personal si se asigura ca ti-au multumit indeajuns. Poate ca e o politete de fatada, dar aceasta politete face ca lucrurile sa mearga decent la serviciu si asigura un mediu placut in care nu iti este scarba sa vii dimineata.
Mai mult, singurii oameni cu care m-am certat au fost romani. Cu strainii ai cel mult o disputa care se rezolva prin argumente. Tonul ramane calm si celalalt iti asculta punctul de vedere, iar la sfarsit se ajunge la o concluzie. Romanii te baga in pizda ma-tii...ca asa e profesional, asa ne purtam la serviciu. Poate sunt eu fitzoasa sau cu prea mult bun simt, dar parerea mea nu se va schimba niciodata: la serviciu nu ne certam, nu ne balacarim, nu ne punem poalele in cap. La serviciu ne purtam ca niste profesionisti, ca niste oameni care colabreaza pentru bunul mers al unei afaceri. La serviciu nu trebuie sa ne iubim, nici sa fim prieteni, dar este neaparat nevoie sa ne respectam.
Si din nou ma gandesc ca este o problema cu mine pentru ca oamenii care gafeaza atat de grav si care trec peste limitele pe care le am devin inexistenti pentru mine. Sunt cativa oameni pe care daca i-as vedea zvarcolindu-se in chinuri as trece impasibila pe langa. Desigur, reciproca e valabila: daca salvarea mea ar depinde de ei, as accepta orice rau in favoarea unei maini de ajutor intinse de vreunul dintre ei. Iar daca in relatiile personale exista, totusi, iertare, si poti trece peste o greseala cu un pupic si un buchet de flori, la serviciu nu se mai poate. Comunicarea este ireversibila. Ai scos pasarica pe gura, nu poti sa o mai bagi inapoi. Si nici respectul nu mi-l mai poti castiga chiar daca te scuzi spunand ca esti coleric.
Nu stiu de ce este atat de greu sa te porti civilizat cu oamenii din jurul tau, indiferent de pozitia lor. Nici macar nu trebuie sa ii placi, pur si simplu sa fii neutru, daca nu te poti purta frumos.
Dar,mai grav, nu stiu de ce munca si bunul simt nu sunt respectate in Romania. De ce asumarea unor responsabilitati in plus inseamna doar mai multa munca, dar aceiasi bani si, uneori rasete din partea "smecherilor" care se descurca fara sa faca nimic in plus. De ce criteriile de promovare sunt o gura mare, mult tupeu si calitatea de a fi "infipt" si nu cate ore petreci la serviciu sau faptul ca faci de 2 ori mai multe lucruri de cat faceai cand te-ai angajat si le mai faci si bine.
De ce un director strain de multinationala cu mai mult bani de cat multi dintre noi ne putem imagina isi poate turna cafeaua singur si poate sta relaxat in bucatarie la o discutie despre Star Wars, fara sa fie deranjat ca vorbeste cu un assistant, iar un contabil roman pentru care cratima a ramas un mister te trateaza de parca ar fi cel putin vecin cu Sf. Petru. Lichelele, parvenitii si cei care " stiu sa se invarta" prospera in Romania. Ca mucegaiul pe un fruct stricat.

Poate ca exista totusi un loc in care conteaza cat de bine iti faci treaba. Un loc in care esti respectat pentru munca pe care o faci, in care colegii nu vorbesc ca la usa cortului si se asteapta sa te porti ca si cum nu s-a intamplat nimic. Poate ca undeva "a fi infipt" nu e principala calitate pe care trebuie sa o ai pentru a fi remarcat. Cu siguranta acel loc nu este Romania. Daca l-ati gasit dati-mi de veste, oricum eu m-am apucat deja sa caut. Si sper sa plec din tara asta cat mai curand.
Si inca ceva, mergeti voi la vot. Mie oricum nu imi mai pasa. Sper sa nu mai prind inca cinci ani aici. Sper sa nu mai prind nici macar un an aici

Am revenit

Unii oameni sunt egoisti. Asa sunt ei.
Unii sunt prosti...asa sunt ei.

Scriu un blog frustrat. Un blog in care daca as putea sa fac pe cineva sa dispara as face-o. Un blog in care imi invit cititorii sa se intrebe de ce suntem inconjurati de proaste care dau cu pizda in populatie? Si de ce tocmai astea sunt pline de nesimtire si tupeu? De ce bunul simt si valorile si munca te fac sa te simti nesigur?

NICE ONE

De la Cata. Multumesc mult. Altfel as fi furat-o singura

If I were a month, I would be August.
If I were a day of the week, I would be Saturday.
If I were a time of day, I would be 18:00.
If I were a sea animal, I would be a frog
If I were a direction, I would be right.
If I were a virtue, I would be Goodness.
If I were a historical figure I would be Elizabeth I.
If I were a planet, I would be Uranus.
If I were a liquid, I would be water.
If I were a stone, I would be an emerald.
If I were a bird, I would be a hawk.

If I were a flower/plant, I would be mistletoe (to parasite someone:) ).
If I were a kind of weather, I would be sunny.
If I were a musical instrument, I would be a piano.
If I were an emotion, I would be uncertainty.
If I were a sound, I would be silence.
If I were an element, I would be fire.

If I were a song, I would be Tiny dancer.
If I were a movie, I would be Sin City.
If I were a tv-series, I would be Sex and the city.
If I were a book, I would be Shogun.
If I were a fictional character, I would be Arwen (LOTR).

If I were a food, I would be fish and chips.
If I were a city, I would be Prague.
If I were a taste, I would be bitter-sweet.
If I were a scent, I would be the scent of sea/water.
If I were a colour, I would be red.
If I were a fabric, I would be linen.

If I were a word, I would be ‘can’.
If I were a body part, I would be an eye.
If I were a facial expression, I would be wink.
If I were a subject in school, I would be English.
If I were a cartoon character, I would be Donkey.
If I were a shape, I would be a cross.
If I were a number, I would be 7.
If I were a car, I would be a Volvo.
If I were an item of clothing, I would be a dress.

PRIVIND LA STELE

Cred ca sunt cel mai revoltat om pe care il cunosc. Revoltat si care nu face nimic. Urmand reguli si enervandu-se zilnic pentru ca ceilalti nu le urmeaza. E nasol sa te imbraci frumos de dimineata, sa mergi la metrou si sa astepti 10 minute (intarziind la serviciu) pentru ca niste incompetenti nu sunt in stare sa se tina de un orar. La suprafata inteleg, dar la metrou sunt doar ei si ar putea sa imbunatateasca. Apoi intri in metrou si pute. Si e aglomerat si invariabil niste femei se cearta pe putinul spatiu existent sau privesc vreun potential loc liber cu ochi de vultur. Proasta de pe scaun citeste Ring. Asta as face si eu, daca as avea un scaun. Dar nu am.
Cobor din metrou pentru ca trebuie sa schimb. Oamenii se misca incet, ca vitele la pascut prin pasaj. Si pentru ca o idioata se misca prea incet, pierd metroul si raman cu buza umflata pe peron. Si cu o tona de nervi. Partea buna este ca urmatorul tren vine imediat, dar asta nu reuseste sa ma calmeze decat pan ala scara rulanta, unde oamenii nu stiu cum se foloseste. PE STANGA SE MERGE, PE DREAPTA SE STA. Sunt dobitoci si ignoranti si nu se obosesc nici macar sa citeasca ce este tiparit langa mana loc. Nici pasii aia galbeni care exista pe scara nu ii vad. Parca traiesc in alta lume, au ochelari de cal.
Apoi ies pe strada si in jurul meu sunt reclame. Cele mai multe proaste. Prost facute, unele cu greseli de gramatica. Unele pe panaouri, altele pe plasme. Plasme gigantice, care consuma monstruos de mult curent si care se caca pe faptul ca eu am inchis monitorul inainte sa plec de acasa ca sa fiu ecologista. Ne trebuie sa renovam Cocorul, caci unde altundeva decat acolo puteam sa vad reclama la COCOR CHANNEL
Oamenii sunt prosti. Lumea e nedreapta, e aiurea si e un loc in care e dificil sa traiesti daca iti pasa. Si esti mai prost decat ea daca iti pasa, pentru ca oricum nu o sa se schimbe. Si nu iti mai vine sa iti placa de nimeni, sa cunosti pe nimeni din masa asta de idioti.
Singurul lucru de schimbat este perceptia pe care o ai despre lume. Singurul lucru pe care poti sa il faci este sa ignori ce ti se intampla si sa te gandesti la lucrurile frumoase. Suntem cu totii in noroi, dar unii privesc la stele.

BLOG DE VACANTA (cu poze)

Si noi, broscutele, mergem in concediu. Dupa ce am planuit si m-am gandit cum o sa fie, concediul s-a intamplat si s-a si terminat. Asa ca am destule intamplari care m-au amuzat, m-au emotionat sau m-au enervat, dar in niciun caz nu m-au lasat indiferenta.

In saptamana ce a trecut, cuvantul de baza a fost FRIG. Frigalaul naibii, nene, la Sibiu, dar si la Retis si nu mai zic de Onesti. In prima zi m-am tarat cu bagajul pana la autogara Militari de unde luam autocarul catre Sibiu. Drumul a fost fara peripetii, insa nu si coborarea, pentru ca in plasa atasata de spatarul scaunului din fata mea mi-am uitat mobilul. Plapanda cum sunt, infrigurata si zdruncinata de autobuz, nici macar nu m-am prins. Avea eu alte baiuri. Ma durea capul si i se alaturase si burta si aveam o greata de zile mari. Hotarat lucru, cum ajungeam la pensiune vroiam sa ma bag la somn o ora, doua.
Pensiunea a fost o dezamagire. O camera maaaaaare si friguroasa iar pe patul xxl, o singura pilota de abia incapeam eu in ea. Ovidiu se uita patern la mine, ca eram cam praf si dadea sa ma incalzeasca sa adorm. Si atunci m-a palit ca nu aveam mobilul, ceea ce a adaugat nervi si reprosuri la starea mea initiala de rau. Ne-am imbracat sa cautam un netcafe in speranta ca dispeceratul firmei cu care venisem pana la Sibiu ne va da numarul soferului, iar acesta imi va aduce telefonul a doua zi, cand se intorcea de la Cluj. Intre timp, ne prindem ca putem suna pe oricine cu internet, prin urmare, cu putin ajutor de la Nucu am rezolvat problema urmand ca a doua zi sa imi recuperez telefonul.
Toata ziua am fost chefless. Nici friptura de la Grand Platza nu m-a satisfacut, nici nimic. Pe seara parca a fost ceva mai bine in Atrium unde am dat peste un cvartet de coarde care canta Metallica de imi curgeau balele
Apoi ne-am mutat in Imperium, pentru ca oferta de non-alcoolice era redusa. Sau cel putin asa zicea Ovidiu. Acolo parca s-a simtit mai bine, dupa cum se vede in poza de mai jos.
A doua zi am fost turisti. Ovidiu a speriat porumbeii din Piata Mare, eu am pozat tot ce se putea poza pe strasse, mi-am recuperat telefonul si hai la Retis.

Pe drum, parca era un cu totul alt anotimp fata de ce lasasem in Bucuresti. Alb peste tot, asa frumos ninsese.
Iar la Retis, era un fel de Iarna pe Ulita de George Cosbuc si Vasile Alecsandri in acelasi timp.
Iar asta nu a fost partea cea mai tare. Bunica lui Dan avea niste ii cusute de mana personala , asa ca nu am pierdut ocazia si am pozat tot. Evident cu gandul ca Eliza o sa moara de ciuda. Ma rog, nu chiar sa moara , dar macar sa se inverzeasca nitel.
A doua zi a fost zbenguiala naibii. Ne-am alergat pe campuri (si prin cimitir, dar asta nu e chiar ok de spus) si era asa frumos si alb ca nu iti venea sa de dezlipesti de acolo.

Acasa am facut un om de zapada cu Pui, asa ca in copilarie si am impins la bulgarii aia de am facut febra musculara, dar pana la urma a iesit calitativ si ne-am mandrit cu el. Spre deosebire de tipa nf dintr-o oarecare reclama nu am vrut sa il sarutam.
Partea cu stana a fost cea mai tare. Abia asteptam sa vad mielutii blanosi si pufosi si sa imi bag mana in ei. Fluff them up a little bit. Dupa un drum de nu se mai termina, am ajuns si la stana si am stat cu grija pe langa stapan sa nu ne muste vreunul dintre caini. Si erau multi si vigilenti, ca doar ei sunt cei care pazesc oile noaptea.
Mielutii erau exact cum mi-i aminteam. Pufosi si adorabili si mai ales multi. Unii erau chiar foarte blanduti. Asa ca am intrat la ei si i-am flocosit si i-am alintat pana n-am mai putut :)
Apoi am dus oile la apa

Si am observat o oaie punkista in toata splendoarea ei
Tata Brumar a venit cu fanul in spate
Iar Ovidiu s-a privit tandru cu o magarita :)
Drumul spre Onesti a fost friguros si lung si am dormit destul de mult. La Onesti am fost casnici, cu o oprire pe la mall si mici cumparaturi asa ca nu am considerat ca e necesar sa fac poze. Si gata concediul

PS. inca nu m-am angajat
PS1. sper ca apreciazi blogul cu poze datorate noului meu aparat

HAPPY OR JUST PLAIN STUPID

Din categoria fericiţi cei săraci cu duhul sau ignorance is bliss m-am gândit să vă prezint planurile mele pentru săptămăna viitoare.
Pe această criză, când toată lumea se crizează, eu am rămas fără job. Că am rămas nu-i nimic, mai interesant este că îmi cheltui banii ca şi când la sfârşitul lunii va veni un nou salariu să îmi alimenteze bugetul, ceea ce e cum nu se poate mai fals. Si ca să profit de timpul liber m-am gândit să îmi însoţesc prietenul în plimbările lui prin ţară. Spre deosebire de mine, el are concediu, nu a rămas fără slujbă.
Aşa că luni vom porni frumos spre Sibiu, unde ne vom delecta cu peisaje faine şi mancare ca la mama acasă la "Crâşma cu tricolor", apoi marţi ne vom îndrepta spre casa părinţilor unui prieten, anume la Retiş unde se anunţă ceva rural, dar fain de tot, pe brânză, mămăligă şi grătare. Ultimele zile vor fi încheiate în familie. În familia lui Ovidiu, pentru că ne vom îndrepta către Oneşti, unde mâncarea moldovenească şi aerul tare ne vor da forţe pentru revenirea în Bucureşti

Din top 10 aştept

• ciorba de burta la crasma cu tricolor
• asternuturile mirosind a busuioc de la Retis
• intalnirea cu Claudiu, prietenul lui Ovidiu
• mancare a la mama lui Ovidiu
• sa imi termin cărţile începute, să dorm şi să îmi pun gândurile în ordine

Concluzia: nu am bani, dar sunt fericită şi tocmai m-am lămurit că fericirea e o chestie tare subiectivă. Pare un fel de inconştienţă plecare asta, în locul căutării unui job nou şi al mersului pe la interviuri, but it feels so right. Si sunt hotărâtă să îmi ascult instinctele.
Cheers!

VANZATOAREA POLIGLOTA

locurile de munca nu mai sunt ce au fost. ca sa fii vanzatoare intr-un magazin de articole sportive, trebuie sa ai diploma universitara, sa practici mai multe sporturi si sa vorbesti doua limbi straine.
functia este: asistenta departament, iar compania Decathlon

LEAPSA ERIKOASA

Adica de la Erika. Daca ea mi-a promis ca va raspunde la leapsa mea luuuunga, ii raspund si eu. Sa fiu exemplu, ca doar sunt mai mare :)

10 lucruri pe care nu le-ai facut niciodata dar pe care ti-ar placea la nebunie sa le faci cat mai repede

1. Sa merg intr-o tara exotica, cu soare, mare albastra si fructe parfumate.
2. Sa ma dau cu parapanta. Am si gasit unde. Poiana Brasov 80 de euro.
3. Sa invat sa merg pe role si pe bicicleta.
4. Sa traiesc din ceea ce imi place sa fac (momentan nu stiu ce imi place sa fac )
5. Sa invat sa folosesc aparatul nou de fotografiat si sa fac poze peste tot pe unde ma duc
6. Sa fac aerobic
7. Sa invat sa dansez, nu sa ma zbantui
8. Sa fiu mireasa.
9. Sa merg la o ghicitoare ca sa imi aflu viitorul (Sa nu cred nimic si sa fac misto de toata faza dupa)
10. Sa am un copil. Nu stiu daca mi-ar placea la nebunie si nici daca vreau sa se intample cat mai repede, dar e in plan pe urmatorii 5-6 ani

aceasta leapsa pare sa fie facuta de un copil de 18 ani :))
o dau mai departe cui o vrea

De-ale bacului

Cred ca baietii care au siteul dau bacul anul asta. :)
Comicul e bun, oricum